Situat în satul Sf. Gheorghe (jud. Tulcea), o interpretare a arhitecturii rurale tradiționale din Delta Dunării, proiectul își propune să creeze o combinație armonioasă între arhetipul caselor pescărești tradiționale și stilul de viață din zilele noastre.
Exprimarea în limbajul arhitectural specific zonei – acoperișul de stuf, pereții tencuiți de mână, folosirea lemnului și a tencuielii alb cu albastru – a fost integrată într-un amestec contemporan de volumetrii care găzduiesc facilități de vacanță și alte funcțiuni complementare.
Scopul nostru, inspirat de dorințele beneficiarului, a fost acela de a crea un spațiu modern cu un aer tradițional arhaic, dându-le turiștilor perspectiva optimă și oferind totodată o imagine deosebită spre împrejurimi și asupra întregului ansamblu.
Proiectul – care nu e primul pentru noi în această parte a țării – a fost o provocare încă din faza de studiu. Experiența noastră anterioară în Delta Dunării, împreună cu descrierile din noul Ghid de proiectare în arhitectură în zona protejată Delta Dunării, elaborat de OAR (Ordinul Arhitecților din România) a reprezentat unul din punctele noastre de pornire în faza de început. Am urmărit, de asemenea, și să punem cât mai bine în valoare calitățile naturale și frumusețea locului, căutând soluții pentru compoziția geomorfologică a solului (pământ moale, pânza freatică aproape de suprafață), iar toate acestea în cadrul legal aplicabil Deltei. Acesta din urmă include condiții stricte, cum ar fi volumele simple, ferestrele dreptunghiulare sau pătrate, acoperișuri în forme geometrice simple, în două ape, acoperite cu stuf, utilizarea albastrului deschis pentru tocurile ușilor și ferestrelor.
Complexul este așezat pe o suprafață de 1.000 mp și este alcăuit din trei corpuri de clădire, două din ele găzduind șase unități de cazare, iar a treia oferind spațiul necesar locului de luat masa și zonei de pregătire din bucătărie. Proiectul este incluziv social și adaptat pesoanelor cu dizabilități. Ansamblul construit se desfășoară numai la nivelul parterului, în volumetrii mici și pavilioane, astfel încât să interfereze minim cu zona protejată.
Din punct de vedere ecologic, proiectul prevede un sistem de încălzire care combină căldura degajată de centralele cu peleți cu energia de la panourile fotovoltaice de pe acoperisurile clădirilor din complex.
Expresia arhitecturală scoate în evidență elemente locale specifice, cum sunt chenarele albastre, pereții albi, tencuiți de mână, prispa, timpanele și elementele de coamă decorative de lemn, combinate cu soluțiile inovatoare, așa cum sunt grila din grinzi de beton pentru fundații, structura metalică sau panourile metalice pentru pereți (pentru siguranță la incendii) finisate cu stuf. Un bun exemplu de contopire a tradițiilor cu standardele de azi constă în folosirea stufului pentru acoperișuri și pereții exteriori, pe suport incombustibil, ca modalitate de respectare a normelor de securitate la incendiu.
În ceea ce privește proiectarea arhitecturală și structurală, considerăm construirea în această rezervație naturală o provocare și, totodată, un privilegiu.
